- Nunta


Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

Masuri de mediu si clima pentru anul 2016

INFORMARE privind măsurile de mediu și climă aplicate în anul 2016 pe terenurile agricole

ORGANIGRAMA

ORGANIGRAMA PRIMARIEI CIORTESTI

Legislație privind problema câinilor cu și fără stăpân

Legislație privind problema câinilor cu și fără stăpân

Impozite si taxe pe terenuri, cladiri, autovehicule s.a.

Impozite si taxe pe terenuri, cladiri, autovehicule s.a.

Strategia de dezvoltare a comunei Ciortesti pentru perioada 2014- 2020

Strategia de dezvoltare a comunei Ciortesti pentru perioada 2014- 2020

ANALIZA SWOT pentru perioada 2014 - 2020

ANALIZA SWOT pentru perioada 2014 - 2020

PROGRAM AUDIENTE

PROGRAM AUDIENTE

DESPRE COMUNĂ --> Cultură --> Traditii populare

Nunta

Un alt prag important al fiecãruia este ceremonia de cãsãtorie. Plecându-se de la prietenie, dupã lungi... „cãutãri", bãiatul îsi gãseste sufletul-perechea. Regulile dupã care se ghideazã fiecare „cãutãtor" nu sunt stricte ci sunt adoptate dupã moment, loc si pereche.

Cãsãtoria în trecut era mai mult o „afacere" a pãrintilor decât a tinerilor. Faptul cã, cel putin pânã la împroprietãrirea tãranilor, locuitorii satelor nu aveau drept de posesie asupra pãmântului pe care îl lucrau, ci doar unul de folosintã - pãmântul nu reprezenta o componentã a patrimoniului social - determinã inexistenta unei strategii patrimoniale bazatã pe împãrtirea pãmântului, grãbind procesul de iesire din indiviziunea familiarã. Ajuns la vârsta maturitãtii tânãrul este îndemnat chiar de pãrintii sãi sã-si întemeieze o familie. El primeste astfel un pãmânt al sãu, dobândeste un nou statut social, realizeazã aliante matrimoniale cu alte grupuri familiale. Primul pas spre cãsãtorie era petitul: o cunostintã sau o rudã din partea bãiatului, de regulã o femeie, era trimisã la familia fetei pentru a-i aduce la cunostintã dorinta de a lua pe fatã de sotie. Petitoarea prezenta care era situatia materialã a flãcãului. Pãrintii fetei îsi exprimau punctul de vedere, iar dacã era pozitiv se aducea în discutie si zestrea fetei. Se fixa o zi, de regulã duminica, când se întâlneau pãrintii fetei cu cei ai bãiatului, la fatã acasã. Se purtau discutii cu privire la zestrea pe care o dãdea socrul mic, pânã când cãdeau de acord. Acesta era de fapt si momentul logodnei. Cãsãtoria dintre doi tineri putea fi si urmarea unei dragoste înfiripate între cei doi cu prilejul horelor din sat ce se organizau aproape în fiecare duminicã. Bãietii se însurau la vârste cuprinse între 16 si 30 de ani, înainte sau dupã efectuarea stagiului militar de 3 ani (în perioada interbelicã). Dupã o sãptãmânã, cei doi tineri mergeau la primãrie pentru a-l anunta pe ofiterul stãrii civile asupra hotãrârii lor de a se cãsãtori, cerându-i sã facã actele necesare. Ziua nuntii era într-o duminicã, pentru cã atunci era zi de sãrbãtoare si de slujbã la bisericã, atunci având loc si cununia religioasã. Nuntile, organizate mai ales toamna, durau, în functie de starea materialã a pãrintilor, pânã la trei zile, începând de vineri seara, când venea fanfara la casa mirelui, si pânã marti dimineata. Festivitãtile începeau de sâmbãtã seara prin deschiderea lor de cãtre fanfarã (cele de la Pietris sau Cozmesti).

Nunta era un eveniment pentru toti locuitorii satului. Cu acest prilej socrii împrumutau de la vecini mese, scaune, oale pentru a întinde „masa mare", îmbelsugatã, udatã din plin cu vin.

Darul de nuntã se oferea în naturã, în functie de gradul de rudenie: o vacã, un vitel, câteva oi, câtiva saci cu grâu sau cu porumb, o cãrutã, un plug, o grapã. Ideea de bazã era de a-i ajuta pe tinerii cãsãtoriti sã prindã un „cheag", pentru a-si dezvolta cãsãtoria.
Divorturile erau putine, la fel si viata în concubinaj. Dacã rãmânea vãduvã, femeia nu se cãsãtorea decât în cazuri exceptionale. Primul copil apãrea dupã primul an de la cãsãtorie. Apoi veneau ceilalti, la intervale de unu sau doi ani. Erau familii care aveau si 12 copii, dar în general se înregistrau 5-6. În primul an, tinerii cãsãtoriti continuau sã meargã la hora din sat la nunti si la botezuri, dar apoi se închideau tot mai mult în gospodãria lor si se limitau la cercul de rude apropiate. Casa în care locuiau era o locuintã monocelularã, de suprafatã sau semi-îngropatã. (BUTNARU 2007, 92).

Astãzi multe din obiceiurile de altãdatã au fost uitate sau omise cu buna stiintã. De exemplu sunt si cazuri când pãrintii unei pãrti nu sunt de acord si atunci „se încing spiritele". Mai rar „mireasa" este furata (cu acordul ei) dar pierde sustinerea si sprijinul material al pãrintilor; în timp majoritatea si-au „reformulat" optiunile si si-au acceptat ginerele sau nora.

Când totul este gata tinerii merg la dispensarul medical de unde primesc certificatul nuptial, pe care-l depun la ofiterul stãrii civile, anuntând hotãrârea de a se cãsãtori oficial. Dupã zece zile cãsãtoria se poate efectua. Are loc cãsãtoria civila oficiata de primarul comunei în asistenta rudelor si a prietenilor; apoi se merge spre casa pentru a „îmbrãca mireasa". Sãtenii sunt invitati la nunta cu cel putin o zi înainte de cãtre vornicei si mire. Gãtitul miresei se face de cãtre domnisoarele de onoare (voalul si coronita) si nasa. Mirele este gãtit de cavalerii de onoare. Fanfara intoneazã „cântecul miresei" si al zestrei.

Dupã ceremonialul îmbrãcãrii miresei în fata oglinzii are loc dansul acesteia, care este efectuat de un vornicel cu o sticla de vin în mâna în gâtul cãreia se afla un colac. Urmeazã un alt moment - iertãciunea. Cuvântul îi apartine vornicelului care cere pãrintilor sã ierte greselile copiilor, sã-i binecuvânteze si sã le ureze sãnãtate, casã bunã, belsug si copii frumosi. Un colac este tãiat în patru.

Mireasa, dupã ce îsi face cruce, aseazã colacul deasupra capului si pe bucãti le aruncã în spate, în mijlocul nuntasilor; o parte este pãstratã de mireasã pentru a rãmâne frumoasã ca în ziua nuntii. La plecarea din casã, mirii sunt sfãtuiti sã pãseascã pragul „cu dreptul" pentru a le merge bine în viata. Mireasa este însotitã de domnisoarele de onoare, iar mirele de cavalerii de onoare. Pe drum toti sãtenii de pe la porti sunt cinstiti cu vin si sunt invitati la eveniment.

La bisericã, tinerii se închinã la icoane, se aseazã în fata altarului lângã masa pregãtitã pentru oficierea cãsãtoriei, având în dreapta si în stânga nasii cu lumânãrile în mânã.
Ceremonialul cununiei religioase constã în lecturarea unor texte sacre din Biblie de cãtre preot, încoronarea, punerea verighetelor, încojurul mesei de trei ori în sensul invers al acelor de ceasornic de cãtre preot, miri, nasi, degustarea anaforei înmuiate în miere si a vinului, sãrutare Sfintei Scripturi si predica preotului.

Se pãrãseste biserica cu lumânãrile aprinse în muzica fanfarei care intoneazã marsul. La fiecare fântânã copii pun în fata mirilor gãleti cu apã, ca simbol al bunãstãrii, armoniei si norocului. Mirele pune câte un ban în fiecare gãleatã, apoi le rãstoarnã cu piciorul. Soacra mare asteaptã mirii acasã. Ajungând acasã, aceasta le înconjurã gâtul cu un stergar lung ca sã fie uniti toatã viata si îi trece pragul casei. Toti invitatii sunt poftiti la masa de cununie, iar în curte se încinge hora. Nuntasii sunt întâmpinati cu marsul de intrare, iar mirii si nasii îi cinstesc cu sticle de vin. Pe o farfurie mare se pune darul miresei. Seara are loc masa mare, iar spre dimineatã se închinã gãina nasului. Baba cu gãina îsi primeste bacsisul si este înlocuitã de un vornicel care strânge darurile.

Piesele vestimentare apartin costumului popular de sãrbãtoare. În ceea ce priveste croiala si decoratia, se respecta specificul zonei.
Cãmasa, cea mai importanta piesa, trebuia sã fie neapãrat noua, simbol cã se începea "o alta viata". În vechime, cromatica decoratiei cãmãsii se realiza cu rosu - simbol al vitalitãtii maxime, al fecunditãtii si al tineretii în plinã ascensiune. Confectionarea cãmãsii se realiza de cãtre mireasa sau mama acesteia, „ca sã nu i se fure norocul" sau „sã nu i se facã de urât", adicã vrãji.

Rochia alba de astãzi reuneste si înlocuieste toate complicatele sisteme de asociere a diverselor piese traditionale, eliminându-le cu întreaga lor valoare simbolicã.
Încãltãmintea trebuia sã fie nouã iar în unele zone se cumpãra de cãtre mire.

Însemne specifice
Pieptãnãtura miresei se realizeazã de cãtre nasã, în duminica nuntii, în prezenta celor mai apropiate prietene. Din ratiuni de protectie magicã bazatã pe prestigiul cifrelor impare, pãrul se împletea în trei, cinci sau sapte suite, si se lãsau ca atare - cozi, ori se rãsuceau în coc. Gãteala capului presupune aplicarea peste pieptãnãtura, în scop ritualic, a plantelor si florilor naturale, a lânii colorate în rosu, a panglicilor si apoi aplicarea unor tesãturi, coifuri din bani sau cununã, specifice diferitelor sate. tesãtura subtire din bumbac este cusutã ca o glugã cu un fir de busuioc în vârf si se pune peste capul miresei. Beteala argintie semnificã strãlucirea soarelui si, implicit, protectia purtãtoarei prin prestigiul simbolului solar. Voalul, aparitie târzie, se încretea cu fir rosu.
Podoabele miresei sunt: cercei, inele, mãrgele rosii si salba de aur sau argint care ar trebui dãruitã de mire în timpul nuntii (pentru cei mai avuti). Mireasa poate purta si perle.

Gesturi rituale
Înainte de a se îmbrãca, dimineata, mireasa se purifica prin îmbãiere în apa neînceputã (adusã dintr-o sursã curgãtoare, în conditii speciale: înainte de rãsãritul soarelui, o fecioara carã apã într-un ulcior, fãrã sã verse din el vreun pic, pe muteste, având grijã sã nu îi iasã nimeni în cale).
Se puneau în sân elemente cu valoare augural - protectoare: usturoi, busuioc si un ban de argint, ca mireasa sã aibã noroc si sã nu o poatã deochea nimeni.
Încãltatul miresei se face de cãtre un flãcãu, iar în pantofi i pune câteva boabe de grâu si chiar un ban, ca sã aibã noroc de bucate si bani. Mireasa trebuia sã pãseascã peste prag cu piciorul drept; de asemenea, si urcarea în cãrutã si intrarea în Biserica, tot cu piciorul drept trebuie sã se facã.
Când mirele soseste la casa miresei, aceasta trebuie sã îl priveascã printr-un inel, în scopul de a-l „îngrãdi" pentru familie sau ca sã nu sufere mireasa, la bãtrânete, cu ochii. Daca la „Isaiia dãntuieste" mireasa trage piciorul dupã ea, toate prietenele sale se vor mãrita în acel an sau dacã prind buchetul cu flori aruncat de mireasã în spate sau din bucãtile de colac.

(Informatii : un vornic anonim).

Vizualizari: 470
Data creare: 25-02-2016 14:57:54

STEMA COMUNEI CIORTEȘTI (județul Iași)

Stema comunei Ciortesti, judetul IasiDescrierea si semnificatia stemei comunei Ciortesti, judetul Iasi

Comunicate de presa

Comunicate de Presă referitoare “la majorarea indemnizației lunare pentru creșterea copiilor, majorarea și prelungirea stimulentului de inserție.

ANUNT PRIVIND OCUPAREA UNUI POST VACANT PRIN TRANSFER LA CERERE

ANUNT
PRIVIND OCUPAREA UNUI POST VACANT PRIN TRANSFER LA CERERE

ANUNT CONCURS REFERENT ASISTENT SOCIAL

ANUNT CONCURS REFERENT ASISTENT SOCIAL

ANUNT CONCURS

ANUNT CONCURS

ZIARUL LOCAL

Ziarul local ”COLINELE CIORTESTILOR”

BULETINUL INFORMATIILOR DE INTERES PUBLIC

BULETINUL INFORMATIILOR DE INTERES PUBLIC, COMUNICATE DIN OFICIU

VENITURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIN CADRUL PRIMARIEI COMUNEI CIORTESTI

VENITURI SALARIALE ALE PERSONALULUI DIN CADRUL PRIMARIEI COMUNEI CIORTESTI

Regulament de instituire si administrare a taxei speciale de salubrizare al comunei Ciortesti

Regulament de instituire si administrare a taxei speciale de salubrizare al comunei Ciortesti

Alegeri Europarlamentare 2019

Alegeri Europarlamentare 2019